Skip to content Skip to left sidebar Skip to footer

Istoric

Scurt istoric
Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt și cele de la Mărtiniș.
Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Zăcămintele de sare de la Mărtiniș și Sânpaul, județul Harghita, au în apropiere castrul roman de la Sânpaul (Harghita).
În epoca romană modul de exploatare a sării a avut un caracter sezonier (din primăvară, până înspre toamnă), implicând însă asigurarea nevoilor generale ale statului pe durata unui întreg an calendaristic. Prin sarea sa, Dacia era cel puțin tot atât de importantă imperiului roman, cât pentru resursele ei de aur.
Tradiția exploatării apei sărate de către localnici (din fântâni special amenajate) și a folosirii acesteia în gospodării s-a păstrat în această zonă până în prezent.
Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului pe teritoriul satului au adus dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri astfel, pe pârâul „Lodor” s-au găsit fragmente ceramice, fragmente de topoare de piatră și vârful unui pumnal de gresie din epoca preistorică, precum și fragmente de vase de tip Noua.
De pe teritoriul satului mai provin topoare de piatră aparținând culturii Coțofeni, un târnacop și un pumnal de bronz din epoca bronzului, monede antice grecești și monede romane republicane.
La vest de sat, în epoca romană a existat o așezare civilă de unde provin o inscripție, trei bucăți de bronz de la un car roman și mai multe monede imperiale romane.
Prima atestare documentară datează din anul 1333, sub numele de Sacerdos de Sancto Mario, apoi ca Zenthmartin în anul1487 iar în anul 1636 sub denumirea de Homorod Szent Marton.
În secolul al XIII-lea se construiește biserica medievală, monificată în secolul al XV-lea în stil gotic târziu. În anul 1613, biserica este fortificată cu zid de piatră și șase turnuri, urmând a fi dărâmată în anul 1888.
În anul 1889, pe locul bisericii medievale se construiește actuala biserică unitariană. De la vechea fortificație s-a păstrat turnul-poartă ce servește drept clopotniță actualei biserici.
Din anul 1876, satul Mărtiniș a aparținut de Comitatul Odorhei, din Regatul Ungariei, apertenență ce se încheie în anul 1920, odată cu semnarea Tratatului de la Trianon, tratat ce prevedea stabilirea frontierelor Ungariei cu vecinii săi.
În perioada interbelică localitatea aparține de județul Odorhei, iar din 1968, după desfințarea Regiunii Autonome Maghiare, de județul Harghita.

Biserica unitariana este compusa dintr-un turn-poartă medieval şi o biserică construită în locul bisericii vechi gotice în anii 1888-89. Odinioară era înconjurat de un zid fortificat cu şapte turnuri, din care azi şase sunt numai ruine, al şaptelea, care azi serveşte ca turn al bisericii a rămas în picioare. Turnul prezintă caracteristicile fortificaţiilor gotice transilvane, fiind dotat cu toate cele necesare unei apărări în caz de asediu. Etajele superioare, etajului al doilea, sunt rezultatele lucrărilor de renovare din 1775 şi 1861.
Zidul fortificat a rămas în picioare pe distanţe mari, dar turnurile de apărare sunt ruine, fundaţii, sau în cazul uneia numai ca urme vagi de fundaţii. Este evidentă influenţa arhitectonică a bisericilor fortificate săseşti din zonele apropiate.

Ultima actualizare: 07:20 | 27.03.2024

Sari la conținut